"Am foarte multa incredere in femeile romance"

- Majestate, in primul rand as dori sa va multumesc pentru acordarea acestui interviu, cel de al patrulea pe care mi-l acordati. Primul pe care mi l-ati acordat a fost exact in urma cu sase ani la Bucuresti. Era tot luna martie, a Martisorului. De aceea cu permisiunea Majestatii Voastre as dori ca primul subiect abordat sa fie de Ziua Femeii. Cum vedeti rolul femeii in lumea de astazi si cum ati explica ca daca de exemplu in Scandinavia femeile sunt foarte prezente in viata publica, in Romania le putem numara pe degete ?
- Majestatea Sa Regina Ana a Romaniei : Daca privim in timp, rolul femeii in societate a fost tot atat de important ca acela din familie. Au fost epoci in care rolul public al femeii a fost dezavantajat, dar au existat mereu femei care au contrazis acest neajuns, ramanand in istorie. Poate ca rolul femeii nu este intotdeauna vizibil, dar cred ca oriunde, chiar in tarile a caror cultura este foarte stricta in privinta femeilor, acestea au un aport determinant in viata sociala. Nu stiu daca in Romania putem numara pe degete femeile prezente in viata publica. Eu cunosc multe personalitati feminine care sunt foarte pretuite in arta, literatura, jurnalistica, stiinta, economie, ba chiar si in viata politica. Sunt convinsa ca intr-un viitor apropiat prezenta lor va fi si mai importanta. Am foarte multa incredere in femeile romance.

"Sederile nostre din Romania nu sunt destinate numai cunoasterii tarii de care am fost separati atatia ani, ci si aportului nostru pentru inlaturarea neajunsurilor trecutului recent"

-Stiu ca sunteti interesata de viata sociala. Ati participat de fapt la cateva din proiectele conduse de fiica Majestatii Voastre, Principesa Margareta. Sunteti informata despre situatia din Romania, destul de grava in unele domenii. Oamenii sunt saraci si nefericiti. ëntrebarea e simpla : ce putem face ?
-Am traversat Statele Unite de mai multe ori pentru a face conferinte in beneficiul Fundatiei fiicei mele, Principesa Margareta, si continui sa fiu prezenta alaturi de Rege ori de cate ori de organizeaza gale europene in sprijinul Fundatiei. Sederile noastre din Romania nu sunt destinate numai cunoasterii tarii de care am fost separati atatia ani, ci si aportului nostru pentru inlaturarea neajunsurilor trecutului recent. Trebuie sa vame incredere in viitor si sa folosim ajutorul pe care lumea ni-l acorda pentru a merge singuri mai departe. Nefericirea si saracia pot fi vindecate prin credinta si eficienta. Sa nu uitam ca Romania a trecut prin momente poate mai grele la inceputul acestui secol.

"Apartenenta mea la aproape toate familiile Regale europene m-a facut sa ma simt un cetatean al planetei si continui si azi sa fiu o adepta a luptei pentru libertatea fiintei umane"

- As dori cu permisiunea Majestatii Voastre sa va rog sa povestiti cititorilor nostri cateva amanunte despre perioada celui de al doilea razboi mondial, atunci cand ati facut parte din trupele Aliate. Ati fost in Africa dar si in Europa. Ce a reprezentat pentru o Principesa participarea la un razboi atat de crud ?
- Am parcurs tot razboiul al doilea mondial de la varsta de 16 ani pana la 21 de ani si am luptat in spatele frontului, ca infirmiera de razboi. Am fost crescuta in spiritul curajului si al dreptatii, dar si al modestiei. Nu am crezut niciodata ca, faptul de a ma fi nascut Principesa imi da privilegii, ci obligatii. Apartenenta mea la aproape toate Familiile Regale europene m-a facut sa ma simt un cetatean al planetei si continui si azi sa fiu o adepta a luptei pentru libertatea fiintei umane.

- Aveti la Versoix un jeep la generalului Patton, un mare militar care a jucat un rol important in al doilea razboi mondial. Ne puteti povesti istoria acestui jeep ?
- Jeepul de care vorbiti a fost oferit de Generalul Patton Principelui Felix de Luxembourg, unchiul meu. Gebneralul l-a condus personal la Luxembourg. Mai tarziu, la moartea Principelui Felix, jeep-ul a fost mostenit de fiul sau, Principele Charles de Luxembourg, care ni l-a oferit noua. Regele l-a reparat complet, iar astazi se afla in garajul nostru de la Versoix.

"Faptul ca nu aveam posibilitatea de a spune lumii ceea ce stiam foarte bine ne-a facut sa ne izolam de zgomotul lumii mondene si nepasatoare si sa suferim in tacere"

- Casatoria Majestatii Voastre cu Regele Mihai a avut loc imediat dupa ce Majestatea Sa a fost fortat sa paraseasca tara de catre comunistii ghidati de la Moscova. Ati fost intodeauna un sprijin moral pentru Regele nostru. Nu o spun eu, o spun cei care v-au cunoscut in perioada Exilului. V-as ruga sa ni-l descrieti pe Rege. Lumea il vede ca un personaj charismatic dat tacut. As vrea sa ne povestiti despre Rege ... Este adevarat ca scrie maxime ? Scuzati-ma daca fara sa vreau am dezvaluit un lucru pe care opinia publica nu il cunoaste...
- Cea mai mare suferinta a Exilului a fost pentru Rege si pentru mine faptul ca nu aveam posibilitatea de a spune lumii ceea ce stiam foarte bine, fiindca lumea nu era dispusa sa asculte adevaruri pe care Istoria le-a confirmat pe urma. Acest lucru ne-a facut sa ne izolam de zgomotul lumii mondene si nepasatoare si sa suferim in tacere. Unul din rezultate acestei taceri a fost faptul ca am scris. Uneori chiar impreuna, cum ar fi o piesa de teatru intitulata "Alegerea", in 1960. Aceasta insa nu a insemnat ca ne-am izolat de Romania. Ar fi, poate, bine de scris intr-o zi o carte despre legatura permamenta pe care Regele a avut-o cu tara si in ce masura eram intreaga Familiei in jurul Sau, in incercarea de a ajuta pe romani. Regele a scris numeroase pagini in acest timp si multe dintre ele sunt astazi cunoscute.

"Faptul ca intreaga mea Familie este ortodoxa este pentru mine un fapt natural, pe care il asum cu toata dragostea si credinta"

- Casatoria Majestatii Voastre a avut cateva peripetii, daca imi permiteti sa le numesc asa. Este vorba de faptul ca Majestatea Voastra era catolica iar Regele ortodox. Stiu ca Papa nu a vrut sa permita casatoria, fiind chiar amenintata cu excomunicarea. Totusi ati dorit sa fiti asa cum trebuia sa fie Regina Romaniei. Acum dupa 50 de ani, lucrurile se schimba in lume. Papa Ioan Paul al II-lea va veni in Romania in luna mai. Se spera chiar intr-un mic pas spre impacarea istorica intre cele doua Biserici. Majestate, este credinta altfel in functie de Biserica careia ii apartii ?
- Papa Pius al XII-lea nu s-a opus casatoriei noastre, ci faptului ca urmasii nostri vor fi botezati ortodocsi. Dupa 18 ani de la casatoria ortodoxa de la Atena, am putut celebra acelasi eveniment in credinta catolica, si astfel s-a pus capat tuturor dificultatilor. Sunt convinsa ca a fi bun crestin depinde de credinta si nu de Biserica de care apartii. Am avut timp de 18 ani o grea povara pe suflet, atunci cand intram intr-o biserica catolica, desi nimeni nu ma privea cu repros, fiindca purtam o povara de care nu eram vinovata. Dar faptul ca intreaga mea Familie este ortodoxa este pentru mine un fapt natural, pe care il asum cu toata dragostea si credinta.

"Sunt foarte aproape de tara careia in port numele cu mandrie"

- Cum vedeti Romania in noul mileniu ? Si care ar fi mesajul Majestatii Voastre catre Romani ?
- Cu multa incredere. Uneori ma simt nerabdatoare sa vad lucrurile mergand asa cum trebuie la noi, dar stiu ca aceasta cere timp. Cred ca trebuie sa privim inainte cu curaj si, mai ales, cu generozitate fata de ceilalti. Notiunea de "mesaj" implica o distanta fata de cei carora te adresezi. Ori eu cred ca, in ciuda unor dificultati pe care le avem de depasit, sunt foarte aproape de tara careia ii port numele cu mandrie.

Interviu realizat de Andrei Badin
Versoix, martie 1999